Daca ne-am hotarat, deja, asupra dimensiunii si formei viitoarei noastre piscine si stim, de asemenea, si locul unde va fi amplasata aceasta, urmatorul pas trebuie sa fie alegerea structurii piscinei.

Structura piscinei

Structurile cele mai des intalnite sunt:

structura monolit ( turnata la fata locului ) din beton armat, placat cu gresie, mozaic sau alte tipuri de placari

structura monolit fabricata din plastic sau fibra de sticla

structura placata cu folie de plastic, din beton sau otel (cofraje de otel)

structura placata cu folie de plastic, avand peretele de sustinere din folie de otel.

Piscinele din beton armat

Sunt piscinele traditionale, cel mai des intalnite si la noi in tara. Caracteristic acestui  tip de piscina este faptul ca se conformeaza intru totul cerintelor beneficiarului, in ceea ce priveste forma, dimensiunea, adancimea etc. Poate fi prevazuta cu trepte interioare sau poate fi o piscina combi (un fel de piscina cu hidromasaj). Aceste piscine combinate cu un placaj de buna calitate sunt practic indistructibile si au o durabilitate garantata (peste 20 ani). Pot fi construite in 2 variante, in functie de gradul de permeabilitate la apa:

din beton impermeabil

avand un placaj impermeabil montat pe suprafata interioara a piscinei. Betonul impermeabil contine un material cu adaos special, care poate fi gasit, de obicei, la depozitele de materiale de constructii. Cu toate acestea, betonul obtinut trebuie sa satisfaca si cateva cerinte suplimentare:

grosimea peretelui sa fie mai mare de 20cm.

trebuie sa fie armat in asa fel, incat sa nu poata aparea fisuri  ulterioare in structura piscinei.

la turnarea betonului, trebuie supravegheata atent compactarea acestuia, care se poate face mecanic, sau cu ajutorul vibratorului.

turnarea trebuie facuta, pe cat posibil, in aceeasi zi, obiectiv realizabil, de obicei, printr-o cofrare mai speciala. Este permisa turnarea betonului si la intervale de cateva zile, dar in acest caz, suprafata de contact dintre cele 2 straturi de beton trebuie pastrata curata. Este foarte important ca acestea sa fie curatate de pamant inainte de turnare. De asemenea, este o greseala frecvent intalnita utilizarea cofrajelor din lemn, in locul celor din otel. Numai cu ajutorul cofrajelor din otel poate fi executat un perete de beton impermeabil la apa. Dupa intarirea betonului, inainte de placare, trebuie facuta proba de apa. Se umple piscina si se lasa asa timp de circa 5 zile. Scurgerile de apa sunt reglementate in Normative. In cazul piscinelor interioare, proba de apa este obligatorie, iar in urma verificarii etanseitatii, se pot usor remedia eventualele scurgeri. Fara aceasta verificare apa care se scurge poate avaria foarte grav structura de rezistenta a cladirii. Daca scurgerile apar in mai multe locuri si pe suprafete mari, situatia trebuie remediata prin folosirea diferitelor materiale de placaj, acestea fiind folosite si atunci cand betonul nu este impermeabil la apa. Cert este ca o piscina turnata din beton normal, placata in interior, are un cost mai redus decat al betonului descris mai sus, iar daca placarea este bine executata, constructia va fi la fel de robusta si mai ales mult mai aspectuasa. Materialele folosite la placarea unei piscine sunt urmatoarele: gresie, mozaic, mozaic din sticla, diferite rasini sintetice, vopsele sau var. Placarea asigura aspectul unei piscine. In orice caz, printre materialele de placare cele mai elegante, durabile si mai usor de curatat, se numara gresia si mozaicul. Cu un material de lipire bun si la indemana unui meserias constiincios, se poate construi o piscina care va dainui mai multe generatii. In cazul in care piscina se vopseste sau se varuieste, ea va trebui renovata dupa un interval de 1-2 ani, iar aspectul sau se va deteriora foarte curand. Cel mai ieftin si cel mai usor mod de renovare ramane totusi zugravirea, dar mentinerea curata a peretilor in cazul acesta este practic imposibila. Mai nou se folosesc placari cu straturi de rasina sintetica sau fibra de sticla, lucrare a carei executie necesita angajarea unui personal calificat si al carei pret este aproximativ acelasi ca in cazul executarii unei placari cu gresie sau mozaic.

Piscine cu placari din folie PVC

In functie de modul de executie se disting doua tipuri de placari:

placarea cu fasii de PVC, sudate intre ele la fata locului. Acesta este modul traditional de foliere in cazul piscinelor mai lungi de 12m. Executarea lucrarii necesita personal calificat.Folia utilizata are in general o grosime de 1,2-1,5mm si se foloseste destul de rar pentru piscine private.

placarea cu folie prelucrata la dimensiunile piscinei. Aceasta metoda se foloseste mai mult in cazul piscinelor particulare. Executia nu necesita o calificare speciala, placajul putand fi montat usor de oricine. Important este ca dimensiunea piscinei  sa fie identica cu dimensiunea foliei, deoarece folia prefabricata nu poate fi montata nici intr-o piscina cu dimensiuni mai mici, nici intr-una cu dimensiuni mai mari. Elementul de sustinere a materialului PVC este placa de otel.

Avantaje:

placarea se poate executa in doar cateva ore, iar structura piscinei e importanta doar din punt de vedere static, nu si sub aspectul impermeabilitatii la apa

pret rezonabil

Dezavantaje:

folia trebuie schimbata la 5-10 ani, din cauza deteriorarii materialului.

aspectul foliei se deterioreaza mai repede, aceasta avand nuante diferite deasupra apei si sub apa.

daca substantele chimice folosite la tratarea apei sunt gresit dozate, se poate intampla ca folia sa se decoloreze pe anumite portiuni.

folia este destul de fragila desi are avantajul ca se lipeste usor.

folia nu poate fi folosita pentru placarea piscinelor de orice dimensiune, putand fi procurata numai in format tipizat.

Piscine monolit din plastic

Sunt cele mai des folosite in strainatate, dupa cele din beton.

Caracteristici importante:

bazinul nu este autoportant, trebuie inconjurat cu beton turnat.

dimensiunea piscinei nu poate depasi lungimea de 10m, iar adancimea standard este de 1,2-1,5m.

daca dozarea chimicalelor nu este corecta, suprafata interioara, din acril, se poate deteriora

structura piscinei este usoara, fapt pentru care nu se recomanda astfel de constructii pe suprafete unde stratul de apa freatica se afla la mica adancime. Operatia de montare a piscinei este simpla: se sapa o groapa mai mare cu 15-30 cm decat corpul piscinei. Se toarna fundul piscinei, din beton armat si dupa legarea instalatiei de recirculare, se poate umple cu beton golul ramas intre pamant si corpul piscinei.

Avantaje:

Executie simpla, care nu necesita cofrare.

se poate da in folosinta foarte repede.

scurgerile de apa prin corpul piscinei sunt excluse.

Dezavantaje:

dimensiunile tipizate.

dupa 10-15 ani, interiorul piscinei trebuie renovat.

executarea lucrarilor de constructie necesita personal calificat.

Piscine II

nainte de  a face cunoscute metodele de filtrare si tratare a apei din piscina, vom spune cateva cuvinte despre tratarea apei in sine.Se stie ca apa cu care este umpluta o piscina chiar daca este potabila, trecuta prin filtrele de purificare, dupa normele in vigoare se altereaza dupa circa o saptamana ( maximum doua), capata un miros neplacut, apar algele, intr-un cuvant devine nesatisfacatoare din punct de vedere igienic si trebuie schimbata. Deci daca nu dorim sa schimbam saptamanal cu cheltuieli destul de mari, o cantitate de 20-70 mc de apa, atunci trebuie sa admitem ca este absolut necesara o instalatie de filtrare si tratare a apei.

Cele mai importante faze in procesul de tratare a apei sunt:

filtrarea mecanica

tratarea cu chimicale

diluarea

Numai prin trecerea apei prin aceste faze de tratare putem obtine o apa cristalina si igienica.

Rolul procesului de filtrare este dublu. In primul rand, el trebuie sa asigure purificarea straturilor de profunzime ale masei de apa din piscina, iar in al doilea rand, in urma acestui proces, trebuie asigurata curatarea suprafetei apei. Bineinteles, aceasta operatiune se poate realiza si fara a recurge la tratamentul chimic al apei.

Scopul operatiunilor de filtrare si dezinfectare este acela de indepartare a microorganismelor si totodata de preintampinare a aparitiei lor ( de pilda, apa trebuie tratata pentru a nu permite dezvoltarea algelor). In cazul in care nu dispunem de o instalatie de filtrare sau de filtre performante, trebuie sa recurgem la tratarea chimica a apei si ca o masura de precautie suplimentara, trebuie sa ne asiguram ca valoarea pH-ului se mentine in limitele normale. Cea de-a treia faza importanta in tratarea apei este diluarea ei, operatiune al carei rol  este acela de a impiedica proliferarea microorganismelor si aparitia depunerilor ( ceea ce face ca apa sa fie mai dificil de filtrat). Diluarea se face prin adaugarea apei potabile proaspete circa 5% din volumul apei din piscina  trebuie sa fie improspatat zilnic ( la piscine publice), fiind de asemenea necesar ca apa sa fie schimbata in totalitate de doua ori pe an. La piscinele private acest procent de 5% este foarte relativ, practic fiind suficient sa adaugam apa proaspata, pana la compensarea cantitatii pierdute prin evaporare. D aca toate conditiile sunt indeplinite ( filtrare, tratament chimic, diluare), apa din piscina se pastreaza curata foarte mult timp. Tinem sa facem si precizarea ca nu toate aparatele de filtrare a apei sunt bune pentru filtrarea apei din piscina ( chiar daca sunt comercializate ca atare) si totodata, nu e totuna cand se pun chimicale in apa si mai ales in ce cantitate. Ca sa obtinem rezultatul scontat, trebuie folosit un filtru adecvat, chimicale adecvate, dupa un regim de lucru al pompelor de recirculare bine stabilit. In general, la flitrarea apei din piscine se folosesc materiale de filtrare speciale, cum ar fi:

nisipul de cuart

filtre speciale de hartie sau din plastic

diferiti bureti pentru filtrare.

Cel mai raspandit sistem de filtrare este cel efectuat cu un filtru de nisip, sistem care ofera si garantia unei ape cristaline. O caracteristica foarte importanta este grosimea stratului de filtrare, care trebuie sa fie de 30-50 cm la piscine private. In general particulele de nisip au diametrul de 0,6-0,8 mm, rareori si 1,2 mm. Apa care filtreaza prin straturile de nisip, este introdusa in circuit prin partea superioara a filtrului si dupa parcurgerea stratului de nisip, iese prin partea inferioara a filtrului prin niste elemente care se numesc crepine si care au rolul de a impiedica nisipul sa iasa din  filtru. Intrucat impuritatile raman in stratul de nisip, incet-incet acestea astupa filtrul, devenind necesara curatirea lui. Curatirea se face prin inversarea sensului apei, care trece prin filtru, cu ajutorul unor robineti cu sase cai, folositi de obicei la astfel de instalatii de filtrare. Necesitatea curatirii filtrului apare cand manometrul instalat pe filtrul respectiv arata o presiune mai mare decat cea normala, din cauza colmatarii. Fata de cele de nisip filtrele speciale din hartie sau plastic au un strat de filtrare foarte mic, intre 0,5-2,0 mm. Curatirea lor se face tot prin inversarea sensului de curgere a apei sau prin  spalarea lor manuala, dar in acest caz, curatirea nu se face niciodata in totalitate, filtrul astupandu-se din ce in ce mai mult, pana cand dupa 2-3 luni trebuie schimbat. Avantajul acestor filtre fata de cele din nisip este simplitatea lor ( nu exista crepine in interiorul lor) si pretul este mai scazut. In schimb se cheltuie mai mult in timp cu ele datorita necesitatii de schimbare a filtrului, iar intretinerea este mai anevoioasa. Cel de-al treilea material de filtrare este buretele, care imita stratul de nisip. Curatirea este destul de usoara tot prin inversarea sensului de curgere a apei, dar filtrarea nu este la fel de performanta ca in cazul filtrului de nisip. In plus filtrul de burete necesita schimbarea dupa un sezon sau doua. In concluzie pentru filtrarea apei din piscina, filtrele de nisip sunt cele care dau rezultatele cele mai bune. Filtrele din hartie, plastic sau burete sunt folosite la piscine de max. 10-15 mc sau la cazile de hidromasaj. O problema mai  ramane de rezolvat pentru obtinerea unei ape cristaline si anume cea legata de sistemul de introducere respectiv absorbirea apei murdare sau a impuritatilor din piscina.Daca nu exista posibilitatea ca tot volumul apei din piscina sa treaca prin filtru ramanand spatii moarte, unde nu se recircula apa, atunci nici cel mai performant filtru  nu poate sa garanteze o apa perfect cristalina. Cea mai poluata si murdara parte a apei este de regula suprafata ei, motiv pentru care e necesar sa avem grija in mod special de curatirea acesteia. Acest lucru se realizeaza in doua moduri:

prin folosirea unor preaplinuri ( skimmere);

prin realizarea luciului de apa.

Prima solutie e folosita la piscinele de pana la maximum 120-150 mc, iar cea de-a doua la piscinele mai mari sau la cele olimpice. In cazul folosirii preaplinurilor, nivelul apei se afla mai jos de marginea piscinei cu 10-20 cm, colectarea impuritatilor care plutesc la suprafata apei facandu-se prin acest preaplin.